Anna

Si nu mai vreau sa stiu pan' la sfarsit cine-a iubit frumos,cine a gresit...
S-au ridicat din nou zidurile pe care odata le-am daramat.Mai inalte ca niciodata,mai gri si ma inconjoara si nu stiu cand si daca...Ma intreb cum oare poti sa daruiesti atat de mult din fiinta ta fara sa rationalizezi macar un minut?A fost secunda aceea si lingurita de crema si melodia pentru prieteni:) si de atunci n-a contat nimic.Pana am deschis din nou ochii,larg,fara sa clipesc,fara sa simt.Si am vazut ruinele din jurul meu.Am inceput sa pipai in mine si am simtit ca lipsea o parte...si n-am s-o mai recapat.Imi spunea o prietena ca noi oamenii ne lasam inima peste tot in mici bucatele si atunci cand intalnim persoana care sa merite tot,nu mai avem ce sa-i oferim.Da,au ramas din ziduri ruinele si acum am construit altele noi.
Abia acum realizez ca eu trebuie sa ma salvez,ca eu trebuie sa zambesc,ca eu trebuie sa respir zi de zi cu pofta si bucurie,pentru ca nimeni n-o va face in locul meu.S-a mai spart un glob de cristal si tot asa pana la scrisorile ce trebuie scrise.Hmmm...inteleg eu.

Sometimes a friend...

Old Chanel

Oamenii din tramvai...tineri cu tenisi colorati,esarfe obligatorii si ganduri prea multe si prea colorate probabil;adulti cu copii ce nu au stare pe langa ei,obositi,prafuiti,femei urat machiate si care mereu cara niste pungi mari;batrani ce nu mai aud si vaneaza un loc liber,batrani cu ochii tulburi dar plini de povesti pe care nimeni nu mai vrea sa le auda.
Ma fascineaza sa dau muzica la maxim in casti si sa privesc furnicutele din jurul meu.Imi plac cuplurile ce se tin de mana in hipermarket si aleg fructe.Ea mereu vrea fructe exotice,el zambeste usor si-i face pe plac.Ea cantareste din ochi ananasul si dupa 30 de minute alege unul,apoi fericiti se indreapta spre portocale.Ii invidiez si parca-mi vine sa-i imbratisez.Apoi un el si o ea imbracati in firma din cap pana-n picioare.Ea cu pieptul inainte si ruj tipator pe buze prea mari,el putin cu capul in jos ii cara pungile si o urmeaza ca un zombie.Le numesc cupluri de plastic si ma amuza mereu.Mai sunt si baietii singuri ce au in cos doar bere si chips-uri:diseara petrecere!!!,o batranica micuta ca o stafida ce cumpara doar o paine,3 rosii si un suc frutti fresh.Dar are un costumas frumos,demodat si putin ros de molii si o palariuta.Ii zambesc.Sunt si familiile cu copii ce se agata de toate dulciurile din drum:),se mai impiedica,mai cad,dar se ridica la fel de repede si isi continua cuceririle printre rafturi.Oare ai mei vor fi la fel?
Imi place sa observ oamenii in habitatul lor.Suntem cu adevarat fascinanti:)

Minunile verii

Winterschlaf...

E abia miercuri.Zic abia desi nu stiu exact ce astept.Am intrat intr-o nenorocita rutina si am inceput sa detest asta.Cred ca sunt dependenta de emotii puternice bune sau mai putin bune.As vrea sa alerg,sa ma invart,sa rad cu lacrimi.Ma simt ca in scenele din filme cand el/ea sta pe loc si jur se misca totul cu o viteza ametitoare.Imbatranesc si nu mai regasesc aceleasi bucurii simple.Oare va fi din ce in ce mai rau?Undeva pe drumul spre independenta m-am ratacit,m-am lasat coplesita de dezamagire,de oameni in care am crezut,de filme proaste si haine pe care le iubesti la inceput si realizezi dupa scurt timp ca le urasti.Si totusi copacii mei sunt verzi asa cum i-am rugat in fiecare zi,si prieteniile la fel de prietenoase si raul a ramas in urma.Poate ca asta e problema.Chiar si suferinta te face sa simti ca traiesti.Cand te invaluie consolarea iti amortesc toate simturile si e iara iarna in interior.Desi copacii mei sunt verzi...