This was IT

rehab for dreamers

This world sucks...o spun cu toata durerea in suflet.Nu stiu daca a fost vreodata mai bine,dar distrugem tot ce e frumos si nu stiu daca avem vreun fel de regret.Trec prin fata mea momente frumoase,oportunitati,oameni...si nu pot sa ii pastrez.Imi scapa printre degete...

Medanchiu

Miercuri seara...fara planuri,fara idei.O punga de popcorn si un film prost.Mi-e dor de prieteni,de oameni,de intamplari,de casa bunicii.Urasc zilele astea tampite de toamna in care nu pot face nimic.Desi,recunosc azi am fost foarte impresionata de o ploaie de frunze prin soare.Cum ziceam,mi-e dor de oameni,de oamenii de acasa cu care am crescut.Oare de ce in astfel de momente ne intoarcem mereu si mereu de unde am plecat.Inca nu mi-am dat seama daca e un lucru bun sau rau.In anul I de facultate in prima luna am avut senazatia aia faina de oameni faini si noi...nu mai aveam nevoie de nimic.In 2 luni eram din nou acasa in cel mai profund si palapabil mod posibil.Cum ziceam,urasc chestia asta...oare cati dintre noi pot spune ca isi gasesc cu adevarat locul undeva.Imi doresc asta cel mai mult,abia scriind randurile astea acum.Tanjesc dupa un loc al meu,nu neaparat fizic,mai degraba un loc unde sa-mi fie cald mereu,unde sa se auda muzica mereu,unde sa fie toti si niciunul.Si revin iar la casa bunicii,cu mirosul de cearceafuri inca apretate,de flori puse in locuri strategice,locul acela magic unde nu este semnal:).Undeva in adancul sufletului meu mereu mi-am dorit sa locuiesc acolo si mi-am inchipuit ca ei sunt cei mai fericiti.Probabil ma insel...
Miercuri seara...ganduri imposibile hoinaresc prin mintea mea.
Si pe de alta parte Barcelona...Vicky,Cristina.

Prietenului meu...

Au trecut multi ani de atunci...O fetita speriata de clasa mare cu banci vechi si parca pline de praf.Nu cunosteam pe nimeni si in prima saptamana a inceput sa se lege de mine si sa ma tachineze.Spunea ca ii place parul meu lung.Mi s-a parut nesuferit din prima clipa,cu zambetul acela batjocoritor un pic,cu talentele lui de artist,fara sa-i pese ca mie imi era frica de tot ce ma inconjura si ca ma inroseam de fiecare data cand imi atingea parul si incepeam sa tip la el.Toata joaca asta a durat cam un an...pana am inceput sa-l ascult cu adevarat si pana sa-mi intre la suflet.Da,au trecut multi ani de atunci dragul meu prieten.Astazi,de ziua ta vreau sa-ti spun ca sunt mandra de tine si ca stii foarte bine ca am crezut in tine din prima clipa.Pentru noi vei ramane mereu baiatul din ultima banca pe care-l ascultam ore in sir fara a ne plictisi,baiatul fermecator de sincer,cel care juca teatru mereu la ascultare(memorabilele reprezentatii de la mate).La multi ani Moldovane!

P.S.Sunt mandra ca te-am ales si astept cu nerabdare ziua in care o sa "ne luam":)))

smiles we gave to one another

could we?

The way we were

Has time rewriten every line?:)m-a cuprins melancolia...si ca de obicei invoc puterile magice ale unui cantecel lacrimogen.De data asta norocosul e The way we were.Au trecut aproape 2 ani si parca ieri.Am uitat aproape tot si n-am apucat sa-ti spun tot ce trebuia sa auzi.Ma intreba o prietena recent ce se intampla cu toate amintirile noastre dureroase.Daca dispar in timp sau provoaca rani si mai adanci.Cand eram mica aveam impresia ca intr-o buna zi cand voi gasi(sau ma va gasi) pe cineva cu care sa vreau sa cumpar seturi de pahare si sa facem copii:) tot ce am trait inainte de el nu va ma conta,ca se va sterge totul ca prin minune.Acum,dupa multi ani,realizez ca de fapt amintirile astea nu pleaca nicaieri,ba mai mult,le caram toata viata.Copil fiind,aveam o poveste preferata pe care o ascultam in fiecare an de Craciun de cel putin 10 ani.Era deosebita pentru ca o ascultam la pick-up si avea sunetul ala vechi si dur,dar frumos.Povestea era o varianta cu binecunoscutul Scrooge al lui Charles Dickens.La un moment dat este vizitat de prietenul lui din tinerete care cara dupa el o multime de pietroaie,care reprezentau pacatele lui,amintiri pe care nu are voie sa le uite niciodata.Uneori imaginea asta imi vine in minte.Daca as putea doar sa ma scutur de ele...Hey,nu mai e mult pana la Craciun!