Acum cativa ani ascultam o melodie care m-a inspirat foarte mult la momentul respectiv.Ani mai tarziu,mi-am dat seama ca m-a inspirat si persoana care o canta,fara sa stiu.In putin timp mai daram o bariera si incep sa-mi pun intrebari existentiale,stupide,fara sens,pe care nu am crezut ca mi le voi pune vreodata.Si uite ca exista,au existat mereu in mine.A trebuit doar sa vina persoana care sa le trezeasca in mine.Din pacate tot acum imi dau seama ca idealurile nostre se pierd din ce in ce mai mult sau mai bine zis trebuie sa renuntam noi la ele din ce in ce mai mult.Oare ne putem multumi cu o fericire pe jumatate sau fara fericire deloc?Nu exista ceva absolut,sau absolut pentru noi.Imi dau seama acum ca uram romantismul si perechile de indragostiti pentru ca nu credeam si nu iubeam.Poate ca nici nu se merita dar merita sa incerci,sa suferi,sa razi,sa iubesti.Merita,orice ar fi.
Visez la casa cu multe lampi si caini:))
