Franturi...

Cum te simti oare cand iti lasi inima peste tot? In colturi ale camerelor , in buzunare uitate ale hainelor de iarna, in ochii cei caprui... De cate ori o poti promite oare din nou si din nou, cu aceeasi privire inca inocenta ?Pana cand parti din ea nu-ti vor mai apartine... Straini fugari iti vor nega drepturile asupra ei si tu nenorocit ale iubirii iti vei pierde orice drept de revendicare. Pana cand, muritor iubit vei arunca cu „te iubesc” in ceilalti fara sa-ti dai seama ca persoana care ti-a luat inima a plecat demult pe un drum fara de intoarcere.Chiar ai crezut? Spune-mi, ai crezut cu adevarat?

Dematurizare

Maturizare...ani, secole uneori. Niciodata. Ani mai tarziu, privirea in gol si o umbra ce amintea de sentimente uitate, de ura, de mandrie.Ar fi fost perfect daca viata ar putea continua goala si searbada ca pana acum.Si nici macar nu si-ar fi dat seama...caci nimic nu prevestea trezirea si dematurizarea. Uneori drumul nostru ni se pare atat de bine marcat incat nu realizam pustiul pe care il strabatem incercand sa ajungem la ceva ce demult nu mai are importanta!De cate ori in viata ne maturizam? Sau mai bine zis, de cate ori in viata avem voie sa redevenim imorali, neglijenti...egoisti?Si stim sa ne oprim la timp pana nu cedam fetei noastre intunecate? Nu exista sfarsit, exista doar amortire si resemnare...

Vida

Picaturi de vara

Verano de amor

My love

Miercuri.N-am scris de mult si am simtit atat de multe in ultimele luni.It's oficially fall...afara e un fel de frig placut cu putin soare si cativa stropi razleti.E placut.Viata a luat intorsaturi neasteptate si placute.As putea sa filozofez mult pe tema asta dar nu voi spune decat ca fericirea e in locuri atat de neasteptate si ca trebuie doar sa credem in ea...

Anna

Si nu mai vreau sa stiu pan' la sfarsit cine-a iubit frumos,cine a gresit...
S-au ridicat din nou zidurile pe care odata le-am daramat.Mai inalte ca niciodata,mai gri si ma inconjoara si nu stiu cand si daca...Ma intreb cum oare poti sa daruiesti atat de mult din fiinta ta fara sa rationalizezi macar un minut?A fost secunda aceea si lingurita de crema si melodia pentru prieteni:) si de atunci n-a contat nimic.Pana am deschis din nou ochii,larg,fara sa clipesc,fara sa simt.Si am vazut ruinele din jurul meu.Am inceput sa pipai in mine si am simtit ca lipsea o parte...si n-am s-o mai recapat.Imi spunea o prietena ca noi oamenii ne lasam inima peste tot in mici bucatele si atunci cand intalnim persoana care sa merite tot,nu mai avem ce sa-i oferim.Da,au ramas din ziduri ruinele si acum am construit altele noi.
Abia acum realizez ca eu trebuie sa ma salvez,ca eu trebuie sa zambesc,ca eu trebuie sa respir zi de zi cu pofta si bucurie,pentru ca nimeni n-o va face in locul meu.S-a mai spart un glob de cristal si tot asa pana la scrisorile ce trebuie scrise.Hmmm...inteleg eu.

Sometimes a friend...

Old Chanel

Oamenii din tramvai...tineri cu tenisi colorati,esarfe obligatorii si ganduri prea multe si prea colorate probabil;adulti cu copii ce nu au stare pe langa ei,obositi,prafuiti,femei urat machiate si care mereu cara niste pungi mari;batrani ce nu mai aud si vaneaza un loc liber,batrani cu ochii tulburi dar plini de povesti pe care nimeni nu mai vrea sa le auda.
Ma fascineaza sa dau muzica la maxim in casti si sa privesc furnicutele din jurul meu.Imi plac cuplurile ce se tin de mana in hipermarket si aleg fructe.Ea mereu vrea fructe exotice,el zambeste usor si-i face pe plac.Ea cantareste din ochi ananasul si dupa 30 de minute alege unul,apoi fericiti se indreapta spre portocale.Ii invidiez si parca-mi vine sa-i imbratisez.Apoi un el si o ea imbracati in firma din cap pana-n picioare.Ea cu pieptul inainte si ruj tipator pe buze prea mari,el putin cu capul in jos ii cara pungile si o urmeaza ca un zombie.Le numesc cupluri de plastic si ma amuza mereu.Mai sunt si baietii singuri ce au in cos doar bere si chips-uri:diseara petrecere!!!,o batranica micuta ca o stafida ce cumpara doar o paine,3 rosii si un suc frutti fresh.Dar are un costumas frumos,demodat si putin ros de molii si o palariuta.Ii zambesc.Sunt si familiile cu copii ce se agata de toate dulciurile din drum:),se mai impiedica,mai cad,dar se ridica la fel de repede si isi continua cuceririle printre rafturi.Oare ai mei vor fi la fel?
Imi place sa observ oamenii in habitatul lor.Suntem cu adevarat fascinanti:)

Minunile verii