Anna

Si nu mai vreau sa stiu pan' la sfarsit cine-a iubit frumos,cine a gresit...
S-au ridicat din nou zidurile pe care odata le-am daramat.Mai inalte ca niciodata,mai gri si ma inconjoara si nu stiu cand si daca...Ma intreb cum oare poti sa daruiesti atat de mult din fiinta ta fara sa rationalizezi macar un minut?A fost secunda aceea si lingurita de crema si melodia pentru prieteni:) si de atunci n-a contat nimic.Pana am deschis din nou ochii,larg,fara sa clipesc,fara sa simt.Si am vazut ruinele din jurul meu.Am inceput sa pipai in mine si am simtit ca lipsea o parte...si n-am s-o mai recapat.Imi spunea o prietena ca noi oamenii ne lasam inima peste tot in mici bucatele si atunci cand intalnim persoana care sa merite tot,nu mai avem ce sa-i oferim.Da,au ramas din ziduri ruinele si acum am construit altele noi.
Abia acum realizez ca eu trebuie sa ma salvez,ca eu trebuie sa zambesc,ca eu trebuie sa respir zi de zi cu pofta si bucurie,pentru ca nimeni n-o va face in locul meu.S-a mai spart un glob de cristal si tot asa pana la scrisorile ce trebuie scrise.Hmmm...inteleg eu.