Old Chanel

Oamenii din tramvai...tineri cu tenisi colorati,esarfe obligatorii si ganduri prea multe si prea colorate probabil;adulti cu copii ce nu au stare pe langa ei,obositi,prafuiti,femei urat machiate si care mereu cara niste pungi mari;batrani ce nu mai aud si vaneaza un loc liber,batrani cu ochii tulburi dar plini de povesti pe care nimeni nu mai vrea sa le auda.
Ma fascineaza sa dau muzica la maxim in casti si sa privesc furnicutele din jurul meu.Imi plac cuplurile ce se tin de mana in hipermarket si aleg fructe.Ea mereu vrea fructe exotice,el zambeste usor si-i face pe plac.Ea cantareste din ochi ananasul si dupa 30 de minute alege unul,apoi fericiti se indreapta spre portocale.Ii invidiez si parca-mi vine sa-i imbratisez.Apoi un el si o ea imbracati in firma din cap pana-n picioare.Ea cu pieptul inainte si ruj tipator pe buze prea mari,el putin cu capul in jos ii cara pungile si o urmeaza ca un zombie.Le numesc cupluri de plastic si ma amuza mereu.Mai sunt si baietii singuri ce au in cos doar bere si chips-uri:diseara petrecere!!!,o batranica micuta ca o stafida ce cumpara doar o paine,3 rosii si un suc frutti fresh.Dar are un costumas frumos,demodat si putin ros de molii si o palariuta.Ii zambesc.Sunt si familiile cu copii ce se agata de toate dulciurile din drum:),se mai impiedica,mai cad,dar se ridica la fel de repede si isi continua cuceririle printre rafturi.Oare ai mei vor fi la fel?
Imi place sa observ oamenii in habitatul lor.Suntem cu adevarat fascinanti:)