Winterschlaf...

E abia miercuri.Zic abia desi nu stiu exact ce astept.Am intrat intr-o nenorocita rutina si am inceput sa detest asta.Cred ca sunt dependenta de emotii puternice bune sau mai putin bune.As vrea sa alerg,sa ma invart,sa rad cu lacrimi.Ma simt ca in scenele din filme cand el/ea sta pe loc si jur se misca totul cu o viteza ametitoare.Imbatranesc si nu mai regasesc aceleasi bucurii simple.Oare va fi din ce in ce mai rau?Undeva pe drumul spre independenta m-am ratacit,m-am lasat coplesita de dezamagire,de oameni in care am crezut,de filme proaste si haine pe care le iubesti la inceput si realizezi dupa scurt timp ca le urasti.Si totusi copacii mei sunt verzi asa cum i-am rugat in fiecare zi,si prieteniile la fel de prietenoase si raul a ramas in urma.Poate ca asta e problema.Chiar si suferinta te face sa simti ca traiesti.Cand te invaluie consolarea iti amortesc toate simturile si e iara iarna in interior.Desi copacii mei sunt verzi...