despre dragoste si alte nimicuri.

Cred ca am auzit despre dragoste de la 5 ani.mmm,da,cand impreuna cu alte prietene ii cantam unui coleg de camin "te-am vazut, mi-ai placut".Era frumos pe atunci.Nu exista gelozie,certuri,"unde ai fost azi si cu cine" si alte prostii de genul asta.Pe la 10 ani am inceput sa cred ca voi cunoaste pe cineva care ma va iubi mai presus de orice si ca impreuna cu el voi trai fericita pana la adanci bla bla bla...La 17 ani m-am indragostit pentru prima oara de persoana care credeam eu ca e cea mai minunata.S-a dovedit a nu fi...si nu am mai crezut in povesti de iubire.La 22 cu siguranta nu mai cred.Love stories are overrated:(Sau nu-s facute pt mine.Oare ce e senzatia asta absurda si nebuna si atat de stupida uneori ca nu ai aer,somn sau pofta de inghetata fara cel pe care il placi...nu cred,nu cred,nu cred.Si atunci de ce nu pot dormi de 3 zile?La naiba.Noi fiintele umane suntem atat de slabe,spiritual bineinteles,incat chiar credem dupa nu mai stiu cate dezamagiri, ca mai poate exista cineva care sa ne salveze,care sa ne placa,care sa ne iubeasca...