My wind,my life,my change.Sambata dimineata,redescopar un cantec de leagan si mi se face dor de covorul din camera mea de acasa,pe care am tesut atatea amintiri.Da,ciudat,covorul!!Mi s-a parut intotdeauna ca pot sa rationalizez mai bine cand sunt mai aproape de pamant.Am visat azi-noapte adolescenta mea.Era zapada multa si ca de obicei in visele mele ma sufocam.Mereu am senzatia ca ma sufoc,chiar sau mai ales atunci cand sunt fericita.Mi-e frica de fericire,de sentimentul ala care te inunda,pe care vrei sa-l pastrezi mereu.Nu poti sa-l pastrezi,fuge,ramai cu o amintire care in timp,cred,devine dureroasa.Hmmmm.Oare ar trebui sa nu mai ascult muzica de taiat vene,asa cum prieteneste imi sugereaza toti?
Azi am vazut poze si mi s-a facut dor sa am amintiri frumoase cu oameni frumosi,sa nu mai contest fiecare decizie si actiune.Mi s-a facut dor sa mananc un castron plin cu paste cum numai eu stiu sa le fac(hello legume!!!).Si sa respir,sa ies,sa am umerii usori,sa fie VARA si sa-mi port rochiile.Dar mai ales da,sa fie VARA!
Fericire...ingropam bucurii intr-o mare de biti.
N-are nici un sens,nimic:)
No comments:
Post a Comment