Duminica dimineata...lenesa,un pic pustie.Parca inca mai visez,de fapt nu.M-am trezit.E 7.E inca devreme,incerc sa adorm la loc,nu reusesc.Imi iau borcanelul cu bomboane in pat langa mine si incep sa rontai.Ma plictisesc si de rontait.Deschid larg fereastra.Ma loveste violent si dulce racoarea diminetii.cat de minunati pot fi copacii toamna.Si dimineata,duminica,atunci cand nici un suflet nu-si incepe goana si e linistea aia teribila de-ti vine sa tipi si sa te auzi,mai ales daca stai la etajul 5.De la etajul 5 nu vezi strazile,oamenii...vezi doar copacii ce parca ma induioseaza si ma fac sa regret ca i-am declarat razboi toamnei:)Oare de ce toamna inseamna sfarsit?
E frig,mi-au inghetat picioarele.Ar trebui sa inchid fereastra dar parca si frigul asta e placut.E precum frigul de pe malul marii dimineata cand astepti rasaritul si stii ca apoi te bagi din nou in cearceaf.Am inceput sa asociez toamna cu "Moon River"-Henry Mancini.Melodia asta parca te leagana.
Mi-e foame.De pateuri cu mere si bezele si eclere...Poate azi va fi o zi calda si poate ca sufletele noastre vor fi calde...
No comments:
Post a Comment