Sfarsit

Privirea i se indrepta usor spre usa…gandurile ce ii dadeau tarcoale o faceau sa semene a umbra fetei din urma.Ochii ii erau goi,astepta ca cineva sa aiba curaj si sa ii dea vestea…ca sa poata pierde si ultima stralucire din ei.Se spune ca in privirea unui muribund poti vedea stralucirea si zvacnirea ultimei vieti traite aici.Corpul ei mustea a tinerete si viata inca neinceputa,sufletul insa demult il abandonase intr-o frunza de vara ce au botezat-o cu un sarut.Se deschide usa…nu,nu e el.Se aseaza din nou…ar vrea sa planga dar nu poate.Toate ecourile rasetelor ei,a cantecelor,toate acordurile de chitara incep sa o asurzeasca din ce in ce mai mult…..pana devin insuportabile.Se ridica de pe scaun si incepe sa alerge,fugind de proprii ei demoni,cade si se loveste,un fir de sange incepe sa se prelinga dulce si lin pe mana…dintr-o data mintea i se lumina,ochii i se limpezira.O caldura ii cuprinse tot corpul si o invada cum nu credea ca o va mai umple ceva.Privirea ii era fixa pe firicelul rosu …iesi afara,zambi si se uita in urma calma.El ii zambea,ii zambea ca intr-o zi de vara la mare cu numai ei doi…putea sa auda valurile cum se spargeau si simtea gustul sarii ce se topea pe buzele lor.
Cu privirea fixa se aseza pe iarba,scoase de la gat medalionul si il privi lung…”cand il privesti sa stii ca vom fi mereu impreuna”…s-a sfarsit…
-Anaaaaaaaaa…