-Tine-ma de mana te rog.Am uitat astazi sa ma dau cu crema si e aspra dar tine-ma de mana si incalzeste-o.
EL ii ia mana si o duce la piept,o priveste nedumerit si ii zambeste incurcat.
-Mereu te voi tine de mana,sa nu uiti niciodata.
-Prima oara cand te-am intalnit am avut senzatia ca mainile noastre sunt ca un puzzle si ca se potrivesc perfect.Nu rade,uite!Se potrivesc perfect.Si din clipa aceea am iubit mainile tale.
O privi ca un copil si se intreba de ce EL?De ce a meritat-o pe ea?Zambi si stranse mai tare mana la piept.
Trecura 10 ani.Acelasi parc,acelasi copac,acelasi vant.EA cu obrazul putin palid si parca un pic mai fragila.Isi aminti ca a uitat sa se dea cu crema in dimineata aceea si mana ei era aspra...Intinse palma si se uita lung,o mica lacrima picura in causul ei.Zambi trist,o ingropa in trecut si merse mai departe.
-Iti promit ca nu-ti voi da drumul niciodata,i se paru ca aude un ecou...
No comments:
Post a Comment